Spre deosebire de ucigătoarele merdenele sau plăcinte cu dovleac.
Domnul Adrian Streinu-Cercel, acest mesia al rromâniei, cel care acum 2 luni declara că până alaltăieri vor muri de gripă porcină 6000 de rromâni, dar din păcate s-au îmbolnăvit doar 6000, a decis să bage taxa pe fast-food.

Adică a mai pus cu de la sine putere un bir pe capul fraierilor din ţară, sperând, după propriile declaraţii, ca până la finalul anului să strângă 1 miliard de euro din această taxă.
Nimic ciudat până aici, doar toate guvernele de până acum au băgat taxe la greu.
Problema e că domnul Streinu-Cercel, plaga rromâniei din 2009-2010, consideră că pizza şi şaorma nu sunt alimente fast food.

În schimb, toate produsele de patiserie, merdenelele, băscuţele, gogoşile clar sunt fast food. Bomboanele de ciocolată? Fast food flagrant, trebuie taxate imediat. Sucurile? Cum altfel! Fast food.

În schimb, elevii rromâni, cei în numele cărora s-a introdus această taxă, pot mânca liniştiţi legume sănătoase cum e şaorma de la Dristor sau Pizza cu crustă de brânză de la Pizza Hut. Pentru că domnul Streinu-Cercel a calculat el acolo şi a realizat că sunt nişte alimente bune, naturale şi extrem de potrivite pentru fragedele organisme în creştere.

Am observat că, în ultima vreme [adică în ultimii ani], la orice bar sau terasă ai merge, dacă nu consumi bere sau vin fiert, vei primi un pai. Ai comandat un suc? Primeşti pai. Vrei să bei un frappé? Ia cu paiu’! Mi se pare OK să primesc un pai dacă îl cer sau dacă beau un cocktail care aşa se consumă, dar când comand apă minerală, e cam aiurea să mi se sugereze că aş putea s-o beau folosind paiul.

Nu vorbesc prostii, astăzi am păţit-o. Ce mama naibii, nu mai putem să bem nici apă fără pai? Suntem atât de fiţoşi încât nu putem atinge gâtul sticlei de apă cu gura?

Nu ştiu de ce, dar bănuiesc că tanti care mi-a adus un pai ambalat individual la o sticlă de apă a făcut-o pentru că au existat înaintea mea cliente preţioase care i-au cerut unul şi nu pentru că s-a gândit ea că aşa se serveşte apa.

ce plm …C e  E asa la moda sa te droghezi?

nu se mai poate decat cu droguri….

de catva timp… un has un lsd ceva? v ati ticnit? sau mai nou e un mod de a epata de a arata ca esti TARE?

NU S usa de biserica..nu s prea cuminte nu s naiva insa … zau.. ce plm e asa de laudat ca te fumezi?

sau ti se pare ca daca te fumezi ar putea deveni singuru lucru pe care l faci cu viata ta?

toata lumea incearca .. vrea si cauta…secolu prostiei… in care toata lumea alearga dupa multe si in definitiv pentru nimic.!

Lasa-ti sentimentele sa zboare in voie .

Cand timpul trece., unele amintiri se destrama, iar locul lor este ocupat de prezent, de cotidianul efemer sau de uitarea voita a lucrurilor ce altadata te reprezentau. Alteori imaginile se dizolva, se intrepatrund se distorsioneaza dand nastere unor alte perceptii.
Persoanele, la un moment dat, importante devin amintiri. Iar ciclul se repeta.

Dar, la fel ca si speranta (pentru cei extra-optimisti), pasiunea nu moare niciodata. Chiar daca e ingropata sau bine camuflata de imagini false, ea ramane fie ca vrei fie ca nu. Poate ca e un fel de “Love beyond reason ”, incontrolabila si perpetua.

Imi place sa fiu altfel decat ceilalti..ma enerveaza atitudinile comune, ideile comune, hainele comune, “fitzele” comune si tot ce mai poate fi comun in lumea asta. Nu pot sa suport copiile oricat de fidele ar fi..le asociez cu crearea unui univers paralel fals.

Sunt multe detalii ce imi dau o anumita „putere interioara”, pentru ca le iubesc, pentru ca eu le-am creat, pentru ca eu le-am ridicat la rangul de „special” in viata mea:

telefonul… ciocolata….ursuletul de la chei….o imagine cu baiatu de la medicina militara…..etc etc

. ………………fiecare dintre noi este alcătuit dintr-o serie de apartenenţe. Cum vom denumi “eul” nostru? Unde începe? Unde se sfârşeşte? Se revarsă în tot ceea ce ne aparţine şi cuge iarăşi înapoi. Ştiu că o mare parte din mine se află în hainele pe care aleg să le port. Am un mare respect pentru lucruri! Eul cuiva, pentru ceilalţi oameni, este expresia eului; iar casa cuiva, mobila, hainele cuiva, cărţile pe care le citeşte, societatea pe care o are, toate aceste lucruri îl exprimă.

” Mr.P Mi-ai lasat un gust amar…ai jucat perfect teatru…pacat, nu merita….”

Oamenii au impresia ca totul li se cuvine “by default”. Nu stiu daca sa zambesc sau sa fiu trista cand intalnesc oameni care vor sa ma incatuseze. Care au impresia ca ma cunosc, desi nu imi stiu decat tonul vocii. Si asta fugar…

Barbatii isi merita soarta, pe bune. Bravo fetelor care fac ce vor din ei. Plangi dupa ea ca ti-a sucit mintile si a plecat? Bine faci! Cry me a river, vorba lu’ Justin…Daca incerc sa fiu ok, sa nu dau sperante false, sa nu ma pisicesc aiurea si sa joc teatru – li se pare ca nu sunt fair play. Sau sunt nefututa, sau strugurii sunt acrii. Ambele la fel de false,(si nu, nu suntem lesbi, dar i keep my options close). In schimb, daca nu dau 2 bani pe el, sunt o fata de milioane. Si pe bune ca in majoritatea cazurilor, am fost fair enough. Intalnesc oameni normali, chiar foarte ok, dar nu ma dau pe spate. Si daca ma dau pe spate, ar fi bine sa stie ca voi pleca dupa cafea dimineata

De-aia imi plac oamenii care sunt deja “comitted”. Ei bine, am spus-o si pe asta. Sunt mai relaxati, serios. Si culmea, ei sunt mereu genul de oameni care imi plac.. Nu pun intrebari ale caror raspunsuri nu vor sa le auda. Traiesc momentul si nu asteapta mesaje de multumire “dupa”.

Ok, daca tot e vineri si azi sunt sincera, hai sa o spun verde-n fata, cum mi se cere mai nou. Nu sunt singura niciodata, pentru ca nu sunt facuta pentru singuratate. Nu am fost singura nici cand imi culegeam sufletul facut bucatele, nu sunt nici acum cand mi se rupe la modul cel mai general valabil. Nu sunt singura dar nu sunt a nimanui.   Cand spun ca imi iubesc libertatea pe care am dobandit-o nu e un cliseu. Nu-mi place sa explic “de ce” sau “de ce nu”. Da, am momente cand mi-e dor de cea care eram atunci si nu, nu e imposibil ca cineva sa ma schimbe din nou.  Tu nu esti victima, si eu nu sunt vanator. Nu ti-am promis decat ca “s-ar putea”. My mistake. Nu se poate!

Daca mai sunt femei care cred in fat frumos si iubire eterna, cauta-le pe ele. Eu prefer sa te ador o noapte decat sa te iubesc o viata ori invers. Iubire care se va transforma in ceva atat de fad incat vom sfarsi regretand ca nu ne-am despartit cand trebuia. Nu mint cand spun ca sunt omul fara regrete. Si vreau sa raman asa…Traiesc clipa exclusiv, fara sa ma gandesc la repercursiuni. Azi imi doresc normalitate, maine intalnesc normalitatea si o detest.

M-a intrebat cineva in weekend de ce sunt asa respingatoare. Raspunsul corect era “pentru ca nu faci acordul subiectului cu predicatul si pentru ca intr-un restaurant nu se intra in bermude”. Raspunsul diplomat a fost: pentru ca sunt o fitoasa.

Ma intreba un amic de ce am apa Evian . Raspunsul corect era “pentru ca nu o cumpar eu”. Raspunsul diplomat a fost: pentru ca sunt o fitoasa.

Oamenii nu prefera raspunsurile sincere. Sinceritatea oripileaza. Ipocrizia insa aduce zambete pe fetele oamenilor. Mi-e mai usor sa afirm in sus si-n jos ca sunt fitoasa si astfel sa evit sa jignesc oamenii. Putinii oameni care ma cunosc stiu ca de fapt sunt orice, mai putin fitoasa. Stiu insa foarte bine ce-mi place si ce nu. Asta e fitza? Ce e defapt normalitatea?

Cand ma plictisesc de normalitate fug spre nebunie, spre haos, spre mediocritate. Ajung la ea si blestem momentul in care am decis ca eram plictisita. Nici eu nu ma inteleg, ar fi prea mult sa ii cer cuiva sa ma inteleaga…fair enough?!

Baiatul de treaba m-a invatat sa nu mai spun “as vrea” ci “vreau”. Acum inteleg cata dreptate avea. E mai usor sa ceri, decat sa sugerezi.